Crystal Swan – patriotism cosmopolit din Belarus

Sincer, nu cunosc ce se întâmplă în cinemaul din Belarus. E o terra incognita pentru mine, probabil la fel cum e filmul moldovenesc pentru un belarus sau ucrainean. La festivalul din Cottbus (cu filme din toată Europa de Est) mi-am zis că nu pot să pierd „Crystal Swan”, despre care știam că a umblat pe la numeroase festivaluri deja și a prins și niște premii. Mai ales că era un film din Belarus.

„Crystal Swan” este debutul de lungmetraj al Daryei Zhuk. Născută în Belarus, școlită la Harvard și Universitatea Columbia, angajată la HBO. La prima vedere am putea spune despre Darya că este un cosmopolit și o doare-n cot de dragostea față de patria sa. Însă, această impresie greșită dispare odată ce vedem debutul ei – o dramă croită în stil americănesc, în care patriotismul și globalismul merg mână în mână, și rezultă într-un portret colorat și precis al anilor 1990, developat într-un limbaj de cinema universal. Nu în zadar Belarus îl înaintează la Oscar.

crystal

„Crystal Swan” urmărește povestea Evelinei (Alina Nasibullina) – o tânără care umblă pe la rave-uri, mixează house, face dragoste cu un dependent de heroină și vrea din tot sufleul să ajungă în Chicago, patria muzicii house. Însă, în primii ani post-sovietici obținerea unei vize americane era un fel de Everest pentru o mare parte a populației. Evelina însă e plămădită din alt aluat. Așa că simulează niște țoale scumpe, contraface un document care susține că ea este directorul unei uzine de cristal și merge la ambasadă lăsând primul număr de telefon care-i vine în cap. Când află că ambasada va suna totuși pe acel număr, ca să verifice informația, Evelina înțelege că trebuie să găsească locuința cu numărul indicat, ca nu cumva visul ei american să spele putina.

Filmul e croit în stilul retro-comediilor rusești din anii 1990. Însă această latură comică (chiar dacă ultra-hazlie în unele momente) de la suprafață ascunde un substrat de dramă existențială a viselor neîmplinite. Râdem pe parcursul vizionării, râdem bine de tot, însă este un fel de râs isteric, unul de autoapărare. În urma acestei veselii temporare se ascund mii de schelete, schelete pe care Darya le scoate în evidență subtil: un rave organizat într-un hambar plin de statui al lui Ilici; o mamă autoritară și comunistă pasionată de ioga; un polițist provincial care se dovedește a fi un suflet iubitor și sensibil. Contrapunctul și conflictul persistă peste tot, temperamentele și principiile se izbesc cap în cap în fiecare scenă, și nimeni nu-și găsește locul. Toți vor imposibilul, și ar fi de dorit să-l primească chiar acum.

unnamed

Însă frumusețea filmului „Crystal Swan” vine din faptul că aceste două lumi total diferite conlocuiesc, nu neapărat în pace și înțelegere, ci mai degrabă într-un fel de acceptare. Generația veche tânjește într-un fel după URSS, lumea vinde tot ce are prin casă, muncitorii unei uzine de cristal primesc salariul în lustre și vaze, mama Velei lucrează la un muzeu și îi tot spune „trăiește acolo unde îți este patria”. Cealaltă lume, generația nouă, e mâncată din interior. Pe de o parte sunt raverii, pasionații de house și techno, cei care adoră Occidentul și în sfârșit se pot îmbrăca așa cum vor ei. Pe de altă parte sunt gopnicii și băiețașii de cartier, care încearcă să-și păstreze identitatea banditească într-o nouă lumea și mai mult, să impună această identitate și celorlalți. Pentru ei nu există nicio diferență dintre URSS și Belarusul independent, ei au rămas la fel de gri într-o lume monocromă a lor. Conflictul vine chiar din interiorul aceste noi generații – fiecare este singuratic în felul său și nu găsește înțelegerea nici măcar la semenii lor.

Dramaturgia filmului se dezvoltă fluent și fără viraje abrupte, e precum o poveste clasică spusă de un povestitor iscusit. Aici se observă cel mai bine școala americană a Daryei Zhuk, limbajul e cinematografic e unul universal, e un film despre c-are n-ai putea spune că e făcut în Belarus, unul global.

Urmărind visul american Evelina găsește locuința cu numărul cu pricina, și ajunge într-un orășel uitat de Dumnezeu, unde în afară de beție nu prea ai altă ocupație. Aici totul a fost conservat, iar sovietele încă sunt prezente. E un fel de fantasmagorie realist-socialistă întinsă pe o pânză murdară. O sală de carantină poate fi transformată în sală de nunți; un polițist de sector se dovedește a fi un mare blajin pe care-l doare sufletul pentru că concetățenii săi distrug iazul copilăriei sale pescuind cu dinamită; un mire se poate transforma lejer într-un violator, chiar în ajunul nunții sale. Un mesaj foarte potrivit pentru era #metoo. Maturii din acest peisaj nu mai au nici un reper moral, nici o virtute. Vor doar să bea și să bage cât mai multă salată „olivie”.

224c726bd3e1fb9743b6d919d2a36ad0

Unicul om care dă dovadă de empatie este un adolescent, unul în care se mai întrezărește o licărire de speranță. Înțelegem că URSS-ul încă n-a dispărut, capitalismul e unul de paradă, și va fi nevoie de încă câteva generații ca să scăpăm de toate fantomele trecutului. Problema e că nici viitorul capitalist nu pare prea luminos, e gri, și nu ne rămâne decât să-l vopsim în culori cât mai stringente. Pentru că asta este Europa de Est, o europă în care singurătatea este deseori copleșitoare iar posibiltatea de alegere se limitează la doar negru, sau alb. O lume în care rozul nu trebuie să existe.

Spectatorul occidental râde la acest film, cel din est nu prea. Pentru că nimic nu s-a schimbat din anii 1990. Ok, visul american s-a transformat deja în vis european. Însă, președintele Belarusului e tot Lucașenco.

Gonzo

Advertisements

About Briciul

Instigare la cinematografie

Leave a reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: