Cel mai bun film al lui Radu Jude sau Olimpiada Masacrelor

„De la câte victime se consideră masacru? Zece, o sută, poate o mie? Există oare masacre mai importante decât alte masacre? Un fel de olimpiadă a masacrelor. Nagasaki nu se socoate, e pe locul doi. Am omorât evrei! Ok, și Stalin, și Pol Pot, și comuniștii, câte milioane de oameni au omorât? De ce nu vorbim despre aceste crime?”

„Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” – ultimul film în regia lui Radu Jude este cu siguranță cel mai important din cariera lui. În această producție asumat artificială, cu mici intervenții documentare autentice, Jude își definește complet stilul și mesajul pe care-l transmite: „Suntem niște rasiști negativiști și până astăzi nu suntem în stare (nu vrem) să recunoaștem crimele poporului român”. Jude cizelează acest mesaj de ceva timp, îl tot plămădește în peliculele sale și uite că în sfârșit la adus la perfecțiune, una dureroasă ce-i drept, una care va incita spiritele negaționiste și mai tare. Până la urmă, chiar și astăzi fiecare român are o nălucă evreiască în cap, nălucă care e de vină pentru salariul lui mizer, soția enervantă, politicienii corupți și toate nevoile care se abat, zi de zi, pe căpuceanul unui falnic urmaș al lui Decebal, Ștefan și Mircea.

12

Filmul pornește de la o introducere ilară, butaforică, una care distanțează simțurile spectatorului din start și-l previne că ceea ce va vedea pe ecran este doar un spectacol. Inspirat din perioada politică al lui Godard și teatrul lui Brecht – începutul filmului dă tonul unei feerii tragi-comice de proporții aproape antice. Actrița principală se prezintă în fața camerei (cu numele ei adevărat și numele personajului din film) și ne spune că în continuare vom privi un film. Iar în film, tot ea (Ioana Iacob în rolul Marianei Marin, nu poeta) încearcă să însceneze un spectacol dedicat pogromului evreiesc din Odesa. Ideea le pare atât de ostentativă celorlalți, încât nici măcar apropiații Marianei nu o susțin pe deplin. Însă Mariana (cărturară și curajoasă) își duce proiectul până în pânzele albe luptând cu societatea, primăria, amanții, prietenii… cu toată lumea.

Jude își construiește filmul folosind intens tehnica artistică mise en abyme (film în film, sau spectacol în spectacol). Spectatorul trece prin câteva straturi de realitate: privește ecranul în care Mariana pune un spectacol, demonstrând pe alocuri scene de cronică din timpul pogromului sau fotografii de arhivă cu evrei spânzurați pe care regizorul le analizează prin planuri detalii lungi, statice, înfiorătoare. Între spectator și esența documentară a filmului se află un strat gros de comedie umană, de bâlci cu carusele și ciocolată pe băț, însă nici măcar acest strat nu este în stare să ascundă oroarea acelor crime efectuate de soldații români în Odesa anului 1941. Reconstituirea Marianei ne duce cu gândul la „Reconstituirea” lui Lucian Pintilie, doar că, în filmul lui Pintilie reenactmentul era un ritual de reeducare comandat de leviatan, de statul monstru. Ritualul Marianei este unul de sensibilizare. În „Barbari” reenactmentul vine din dorința unui simplu cetățean de a deschide ochii societății, inclusiv și clasei politice.

barbarii-585703l-1600x1200-n-a4e561e0

Una din scenele de vârf ale filmului ne oferă un exercițiu dialectic dintre Mariana și un reprezentat al primăriei București (domnul Movilă jucat perfect de Alexandru Dabija). Movilă cunoaște istoria pogromului de la Odesa, însă este de părerea că un spectacol la această temă nu va fi binevenit. „De ce să nu vorbim despre lucruri mai importante”, îi spune el la un moment Marianei, „despre fenomenul Pitești și crimele comunismului de exemplu”. Mariana îi ripostează că nu vrea să se angajeze într-o olimpiadă a masacrelor, într-o trivializare a crimelor istorice, trivializare care este actuală și acum: Hitler a fost rău, dar oare Stalin n-a omorât milioane? Legionarii au fost răi, însă să nu uităm de Ceaușescu. E un cerc vicios din care nu există ieșire. O crimă scuză pe alta, pentru că așa erau timpurile. Și dacă câștiga Hitler războiul astăzi aveam spectacole dedicate masacrului din Dresda. Și uite toți vorbesc despre Hiroshima, însă nimeni nu vorbește despre Nagasaki. Așa că Nagasaki e pe locul doi.

imi-este-indiferent-daca-in-istorie-vom-intra-ca-barbari-190821l-1600x1200-n-31ab7912

Acum să facem un mic experiment și să vedem, ce asociere vă vine prima în gând când auziți cuvântul „țigan”?  Dar cuvântul „evreu”? Nu pot să știu ce răspuns v-a venit în minte, dar cu siguranță nu vă considerați rasist. La fel nu se consideră și unul dintre personajele filmului, care-i spune Marianei că el nu vrea să stea lângă țigani, însă nu este rasist.

În „Barbari”, Jude atinge culmea stilului și a mesajului său. E ceea ce și-a dorit să spună cu fiecare film al său, și e estetica pe care a căutat-o în fiecare film al său – un realism politic modern, cu o esență ludică, care joacă un ping-pong emoțional de la scamatorie teatrală la documentaristică autentică. Un film foarte necesar într-un secol în care tendințele naziste și rasismul reînvie, iar politicienii încep să repete discursul care în anii 30 a adus la formarea a două monstruozități geopolitice – URSS-ul și Germania Nazistă.

O chestie frecventă în filmele lui Jude este și opinia contrară, căreia acesta îi face loc fără eschivări, nu atât ca s-o promoveze, cât să-i demonstreze argumentarea primitivă și fantasmagoriile logice. În „Aferim” un preot ne demonstrează cu zel că țiganii nu sunt oameni, în „Barbari” Movilă ne expune inteligent și cult ideologia sa cvasi-rasistă: e păcat că a fost acest masacru, însă au fost și alte masacre – cu mult mai groaznice. Unele popoare victime sunt mai victime decât altele (spune Movilă insinuând poporul evreu). Și undeva vrei să-i dai dreptate, mai ales luând în considerație politica guvernului israelian. Însă asta nu ne face sfinți, și nu șterge din istorie crimele românilor împotriva țiganilor și evreilor. Pentru că nu e olimpiadă de masacre.

Discutam cu Oana Giurgiu acest film și ea îmi spunea că nu i-a plăcut o chestie: faptul că filmul te trimite la librărie. I-am ripostat că exact acesta este unul dintre atuurile filmului – însăși faptul că te face să mai deschizi niște cărți, să te mai documentezi un pic înainte de al sanctifica pe Antonescu. Pentru că ne place să lăsăm sub preș unele lucruri, iar autocenzura e mai periculoasă decât cenzura. Cenzura politică (individualizată de personajul Movilă) nu are nici un rost atunci când societatea este apatică și intolerantă, iar publicul bate din palme la un spectacol în care evreii sunt împușcați și arși de vii, un spectacol bazat pe fapte reale. Cel mai rău criminal e cel din capul nostru. Nu știm nici până acum – cine este mai culpabil, Hitler sau ce-i care i-au permis tăcuți să facă ce a făcut?

imi-este-indiferent-daca-in-istorie-vom-intra-ca-barbari-988631l-1600x1200-n-55c2e67e

Am urmărit „Barbari” la Festivalul de Film de la Cottbus, în Germania, o țară care și-a recunoscut masacrele și încearcă să facă tot posibilul ca să le evite pe cele noi. Am ieșit după film la o țigare, și urmăream cum ies nemții de la proiecție. Chiar și cei care erau în grupuri ieșeau afară în tăcere, meditând, analizând încă o dată marele păcat istoric pe care-l poartă. Un stat care și-a recunoscut greșelile și masacrele împarte vina cu fiecare cetățean, și încearcă (chiar dacă nu prea reușește) să nu mai calce pe aceleași greble. Mi-am imaginat pentru o clipă cum ies frații mei români de la acest film. Probabil înfuriați, probabil înjurând de mama focului, probabil țipând în gura mare că nu se poate așa o porcărie în Anul Centenarului domnule. Sau poate nu, sper din tot sufletul că ies tot în tăcere, revizuindu-și părerile despre unii „eroi” din istoria românilor.

Gonzo

Advertisements

About Briciul

Instigare la cinematografie

Leave a reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: