Inherent Vice – povestea detectivului hipiot

Sortilegiu – (În superstiții) Ansamblu de vrăji, farmece, profeții.

Sortilege – The practice of foretelling from a card ot other item drawn at random from a collection.

eea3eb52b2c9c80297586ebfb909a38d

Eu liric din Inherent Vice este Sortilegiul. Și nu, nu e vorba de o practică de ghicit aleatoriu în cărți sau pe o Placă a Spiritelor (Ouija), e vorba de o eroină reală a filmului jucată de actrița Joanna Newsom, eroină care încerc să ne introducă în lumea protagonistului și să clarifice cât de cât ce se întâmplă în acest puzzle hipiot. Practic, toată pelicula este o victimă a Sortilegiului, a vrăjilor chinezești și a farmecelor create de droguri, a lipsei de sens și de direcție, a frumuseții pure și nepretențioase, chiar dacă e vorba de frumusețe depravată.

Inherent Vice, în regia lui Paul Thomas Anderson reprezintă o nostalgie confuză după generația pierdută a florilor, a milioanelor de hipioți care au crezut că dragostea și pacifismul vor schimba lumea, însă s-au împotmolit în propriile concepte de free sex și au dispărut precum aburii de la un spliff fumat în pielea goală cu iubita. Spun confuză, pentru că e foarte greu să urmărești dezvoltarea subiectului filmului și să reții multitudinea de personaje care apar ca ciupercile după ploaie, fiecare cu caracterul și identitatea sa. Cu toate astea, filmul nu te lasă perplex și nu îți lasă întrebări fără răspunsuri, pentru că Inherent Vice nu țintește atât la logică și rațiune, cât la simțuri și emoții. E un exemplu de cinema nepretențios, care nu îți impune nimic și nu îți cere nimic în schimb – catharsis curat din prima imagine și până la ultima (o fășie de litoral situată între două case). Inherent Vice este și el o fâșie de priveliște situată între filmografia de până acum a domnului Anderson și ceea ce va urma după. E un punct de frontieră pe care-l treci fără să fii nevoit să dai ochii cu controlul vamal, un punct de respiro plin de emoție, ciudățenii, sex la întâmplare, sindicate de dentiști, consum de droguri și muzică faină. De partea muzicală a filmului s-a ocupat vechiul colaborator al lui PT Anderson, Jonny Greenwood (Radiohead) și, ca de obicei, muzica e la nivelul acestei feerii îmbibate cu aburi de THC.

inherentvice5

Inherent Vice e un amestec superb din frații Coen (mai exact The Big Lebowski) și Fear and Loathing in Las Vegas. Trimiterile la creația lui Hunter Thompson sunt amplasate peste tot – în coloana sonoră, în narațiunea filmului (să nu uităm că e vorba de adaptarea gonzo-nuvelei omonime de Thomas Pynchon) și bineînțeles, în personajele pestrițe și vicioase. În scena în care Doc Sportello (Joaquin Phoenix) este luat pe sus de poliție, iar în secție apare Benicio Del Toro și se prezintă drept avocatul lui Doc, înțelegi că urmează o bucată de cinema hipiot și anti-establishment ca lumea.

inherent-vice-wallpapers

Este de-a dreptul absurd să încerci să prinzi firul narativ în Inherent Vice. Cuvântul cheie în acest amalgam de imagini, emoții, sex, droguri și comedie ilară este – sortilegiu, anume sortilegiul e vocea narativă care ne descoperă lumea lăuntrică a protagonistului Doc Sportello, un detectiv hipiot dependent de iarbă, care este angajat să descopere o dispariție a fostei sale iubite și a noului prieten al acesteia – un milionar excentric întruchipat cumsecade de Eric Roberts. Pe parcurs, Doc Sportello va mai avea de înfruntat ciudățenii după ciudățenii: agenți FBI tâmpiți, carteluri asiatice de droguri, halucinații create de proproa dependență, frății ariene, comunități de genul Black Panthers și polițiști care mănâncă sau sug ceva întruna. Selecția actorilor e formidabilă: pe lângă Phoenix și del Toro mai apare carismaticul Josh Brolin – în rolul de neuitat al unui detectiv mâncăcios, agresiv și hazliu până la hohote. Până și Owen Wilson (actor pe care nu l-am aprecia deloc până acum) oferă un rol plin de nerv și carismă – un fost muzician de jazz devenit agent FBI sub acoperire. După Boogie Nights și There Will Be Blood acesta îmi pare cel mai reușit film din cariera regizorului, o carieră prolifică începută de domnul Anderson la vârstă fragedă, una care l-a plasat în fruntea regizorilor din generația sa.

Inherent Vice nu este un film pentru mase, chiar dacă are și sex, și acțiune, și umor. E un film pentru spectatorul antrenat, intelectual și răbdător, spectatorul care vede și înțelege mai mult decât un simplu vizitator de cinema. Însă pentru cei care au ochii și inima larg deschise, Inherent Vice este o mostră extraordinară de cinematografie de autor – originală, inedită, unică și exhaustiv de captivantă.

Gonzo

 

Advertisements

About Briciul

Instigare la cinematografie
%d bloggers like this: