Stranger Things – odă adolescenței

Când eram teenager, prin clasele a 8-a sau a 9-a, am dat de Stephen King, Dean Koontz, Howard Lovecraft și literatura horror despre magie, demoni, spirite și alte dimensiuni de realitate. Tot în acea perioadă descopeream literatura SF de Ray Bradbury, Roger Zelazny, Frații Strugațki și Stanislav Lem. Mă căcam pe mine de câte ori citeam chestii horror, însă oricum continuam, pentru că curiozitatea de adolescent îmi depășea frica. În cazul SF-urilor rămâneam fascinat de minunatele lumi noi pe care mi le descopereau aceste cărți, și nu puteam să mă opresc din citit până la ultima pagină.

header3-stranger-things-80s-movies

Stranger Things este un serial pentru aproape toate vârstele, unul care îmbină perfect SF-ul cu horror-ul, de parcă John Carpenter ar da mâna cu Steven Spielberg. În această poveste s-ar regăsi și adolescenții care s-au născut după încheierea oficială a seriei X-Files, și bătrânii pentru care primul SF privit era Metropolis. Pentru mine, Stranger Things a fost o călătorie în adolescență, în anii 1990, atunci când abia descopeream minunata lume a SF-ului și horror-ului.

Stranger Things deține toate elementele ca să fie unul dintre cele mai faine tv show-uri din 2016 – o intrigă serioasă, actori care te cuceresc prin carismă, un scenariu bine pus la punct, o doză aproape minusculă dar extrem de palpitantă de adrenalină și o coloană sonoară în cele mai bune tradiții a retro-horror-ului (synth-uri electronice ambientale, plus toate punk-șlagărele anilor 1980). Shoud i stay or should i go, acesta este laitmotivul muzical care ne însoțește pe parcursul celor 8 episoade. E clar că după primul nu mai vrei nici un ”go”, vrei să ”stay” până la capăt ca să prinzi deznodământul acestei istorii, mai ales că ai posibilitatea să reasculți celebra melodie The Clash din nou și din nou.

i9qdiax

Ok, 2016 s-a mai remarcat prin câteva tv show-uri ca lumea, unul dintre ele ar fi și Vinyl. Însă nu trebuie să uităm că în spatele Vinyl-ului stau doi grei ai industrie audiovizuale (Marin Scorsese și Mick Jagger), pe când Stranger Things reprezintă debutul a doi frați (Matt și Ross Duffer) aproape anonimi până la această producție. La fel e și cu coloana sonoră (una demnă de maeștri precum John Carpenter sau Vangelis), creată de un compozitor (Michael Stein) despre care nu prea am auzit nimic până la acest serial.

Încă un plus al show-ului este resuscitarea actriței Winona Ryder, care de la Black Swan (2010) încoace nu prea a strălucit în vreun rol. Winona revine în forță în rolul unei mame nevrotice care e gata pentru orice sacrificiu ca să-și găsească copilul capturat de forțele malefice. Winona strălucește din nou, și ne reamintește de rolurile ei de excepție jucate în filmele lui Jim Jarmusch, Tim Burton sau Francis Ford Coppola.

stranger_things_winona_ryder_h_2016

Stranger Things reprezintă un cocktail exotic cu de toate: dramă de familie, dragoste infantilă, horror lovecraftian, SF marca Spielberg, experimente militare pentru crearea supraoamenilor, adolescență de tocilară și o aventură captivantă demnă de pana lui Mark Twain sau Jules Verne. Și credeți-mă, odată ce ai început această călătorie, nu mai vrei să te oprești până la capăt.

Gonzo

Advertisements

About Briciul

Instigare la cinematografie
%d bloggers like this: