Cel mai bun și cel mai nou Testament

Să crape Nietszche de ciudă, însă Dumnezeu nu a murit. Dumnezeu locuiește bine-merci într-un apartament din Bruxelles, împreună cu soția sa și fiica Ea. Dumnezeu e un misogin, mizantrop, destrăbălat, un neghiob care caută toată ziulica ce răutăți să mai inventeze pentru omenire. Mai mult, însăși omenirea a fost creată ca Dumnezeu să scape de plictisul unui Bruxelles plin de girafe și pinguini. Patriarhul însă o dă în bară, iar femeile din viața lui nebună sunt nevoite să preia controlul. Pentru că e secolul XXI, dom’le, și nimeni (în afară de o ceată de radicali ortodocși și bigoți medievali) nu mai are de gând să asculte de cuvântul prost și rău lansat de nuș’ ce zeitate frustrată cu mii de ani în urmă. Așa că fiica lui Dumnezeu decide să evadeze din casa tiranului, ba mai mult, îi sparge calculatorul magic și trezește toată omenirea la viață. Și ce te poate trezi mai bine la viață decât iminența morții? Mai ales dacă știi exact când vei muri. Ce vei face dacă vei afla că mai ai  un an, o lună, o zi sau doar o oră?

11771_LE_TOUT_NOUVEAU_TESTAMENT_1

În Vechiul Testament, femeia (Eva) era izvorul tuturor năpastelor din lume. În Noul Testament, femeia (Fecioara Maria și Maria Magdalena) era cea care-l aducea pe lume și, respectiv, îi spăla picioarele obosite lui Isus. În cel mai nou și cel mai bun Testament, Dumnezeu e un porc fără maniere, un maniac înăscut și amoral, un bătrân senil și cărpănos, lipsit de glagore. Și dacă nu ar fi femeile și JC (Hristosul pe care un boschetar îl confundă cu Jean-Claude Van Damme) lumea s-ar duce pe râpă.

Le Tout Nouveau Testament, în regia belgianului Jaco Van Dormael, este un film contemporan turnat în tradiții bunueliene, un puzzle suprarealist croit ca la carte. Unii critici plasează filmul undeva între Amelie și Brazil. În fine, după imagine și procedee naraționale, ar putea fi, însă după încărcătura simbolică, Le Tout Nouveau Testament este un film mai apropiat de suprarealismul marelui spaniol, chiar dacă e mai simplist și nu atinge acea profunzime și acea urmă de geniu cu care ne obișnuise celebrul Bunuel.

Satira, umorul, ironia,, suprarealismul, absurdul și cuvântul biblic sunt îmbinate într-un cocktail extravagant și multicolor. Filmul reinventează Biblia și îi oferă o notă de corectitudine politică și feminism ca lumea, fără să radicalizeze, mai degrabă ridiculizează. Nu e vorba de feminismul brutal care vrea să omoare toți bărbații, e un feminism estompat, unul care pune lucrurile la locurile lor și ne dovedește că timp de mii de ani de patriarhat femeia a fost cea care a venit cu soluția corectă: fie că e vorba de regi influențați de regine, generali ajutați de amante sau, de ce nu, Zei puși la punct de Zeițe. Dacă în Vechiul Testament Eva (femeia) era cea care aducea toate relele pe Pământ mușcând din mărul lui Satan, în Testamentul Nou-nouț femeia (mai bine zis femeile) sunt cele care au curajul să-l înfrunte pe Zeul terorist și să salveze omenirea. Satan nu există aici, pentru că Dumnezeu și Satan sunt același chip a unei zeități putrezite. Totul depinde doar de unghiul din care privești, răul și binele e relativ, iar Satan nu e nimeni altul decât dublura schizofrenică a lui Dumnezeu. Și spre deosebire de Biblie, unde binele nu vine decât în calitate de promisiune de apoi, în film binele se întâmplă cu adevărat. Pentru că dragostea există, trebuie doar să aștepți, iar umanitatea mai merită o șansă.

The_Brand_New_Testament_24718436_type12499

După toate canoanele biblice zeița noastră Ea își găsește și apostoli: un killer plictisit, un tip care până a descoperi zeitatea își petrecea zilele și nopțile pe o bancă din parc, o frumoasă dezamăgită de viață și încă câteva personaje bengoase pe care vă las să le găsiți singuri. Dacă asta nu vă ajunge, vă spun că în film mai avem parte și de un act zoofolic, ce-i drept intuit doar, cu nimeni alta decât Catherine Deneuve. Mai adăugați-l la asta pe Benoit Poelvoorde (din Man Bites Dog) în rolul lui Dumnezeu – și poftim, avem o plăcintă belgiană gustoasă și plină cu de toate, o comedie care lovește direct în dogmele sociale din societatea contemporană, o ridiculizare a religiei în adevăratele tradiții a libertății de exprimare. Iar dacă Isus ar reveni pe Pământ în zilele noastre, cu siguranță ar fi bătut până la sânge de actualii credincioși, care nu mai cred în nici o minune. Însă minunea se întâmplă în fiecare zi, trebuie doar să vezi și să crezi. Sau poate trebuie să afli data exactă a morții, și atunci vei începe să trăiești viața din plin, să faci sex cu cine vrei, să nu mai crezi în prostii, să încerci chiar să te sinucizi în fața camerelor de luat vederi și să-ți tragi un videoblog – pentru că oricum nu vei muri înainte de soroc.

Gonzo

Advertisements

About Briciul

Instigare la cinematografie
%d bloggers like this: