Khrustalyov, My Car! Carnavalul exorcismului violent

The Weather Is Bad, but Life Is Worse

Cade zăpada continuu, gerul te taie până la oase, iarna nu se mai termină… într-o lume efemeră, buimatică, sumbră, dar extrem de realistă. Grotesc realistă. Jeronimus Bosch de mână cu Bacovia, în brațe la Joyce.

“Khrustaliov” este o încercare genială de sinteză a amintirilor, visurilor și fanteziilor redată prin prisma copilăroasă și, de asta, cam grotescă a micului Aliosha, o încercare autobiografică de percepere a aspirațiilor utopice și practicilor criminale folosite pentru construirea universului socialist a dominației totale. Gherman nu te lasă să te concentrezi pe careva momente aparte, camera nu își opreste mișcarea și te atacă cu un arsenal vast vizual și auditiv. Acțiunile te învăluie ca o stare de vomă, diverse detalii schimbă una pe alta cu viteza filmelor action sau kung-fu: generalul Klenskii umblă printr-un spital pur sovietic dervelit, înconjurat de “svita” lui, o micuță soră medicală face blowjob, personajele spun fraze întrerupte la o jumate de cuvânt, pacienți umili în cărucioare, sosia lui Klenskii și toate aceste evenimente se petrec într-un timp restrâns, care nu te lasă să percepi totul cognitiv sau să te simti focusat pe linia de siujet.

b-hrustaliov-2

b-hrustaliov-1

De parcă ar fi un teatru cu extrem de mulți actori de colorit, dar care joacă atât de organic, că te lași învăluit de atmosferă și de context –  freejazz în lumea filmului, nu alta. Stilul narațiunii pare sumbru și neînțeles, dar perfect veridic dacă privești filmul cu ochi de copil (sau cel puțin încerci), care vede și percepe totul în limita experienței sale de viață.

Klenskii este un medic general, care a simțit că va fi arestat în curând, evadează din  Moscova, dar până la urmă e capturat, arestat, „deep” penetrat de către deținuții strânși din toate colțurile Republicilor înfrățite într-un furgon nepalionîi cu brandul sovietic   „Sovietskoe Shampanskoe”, apoi grațiat și grăbit să îl salveze pe Stalin de la moarte.

Gherman nu ăți oferă explicații pentru cele întâmplate, dar de fapt este o abordare de autor a represiilor inițiate de Stalin față de medicii de origine evreiască, care se spune că  plănuiau un complot cu scopul de a ucide elita conducerii sovietice. Iarna rece a anului 53, ultimile zile de viață a deja moșneagului mustăcios, o figură malefică în istorie ce se afla pe pat de moarte în țara învaluită de atmosfera de praznic. Klenskii, deja deprimat, frânt psihologic, este adus la patul unui mosneag palid, patetic, urât mirositor, cu burta umflată, pe care o masează ca pe un jeleu, ca într-un final să iasa un sunet. Un sunet complet dualist, în urma căruia se sfârșește o epocă dominată de nebunie, cruzime, absurd și suspiciune patologică, un sunet care semnifică evacuarea finală a intestinului care a lăsat o pată în această istorie, dar… cearșaful este schimbat.

b-hrustaliov-3

Nu exagerez afirmând că bolșevismul, în încarnarea sa stalinistă, a fost cuprins de un delir criminal. Pe de o parte, oamenii își continuau viețile ca și cum nu se întâmpla nimic ieșit din comun. Pe de altă parte, ei știau că propriile vieți nu vor mai fi niciodată la fel din cauza monstrului ce a închis o epocă de măcel prin moartea sa. Turma condusă și dominată de un “pastor” rămâne singură.

Spre rușinea noastră (ca “generație nouă” – cat de pafosno nu ar suna) pare ridicolă idolatrizarea epocilor, a liderilor, mișcărilor care demult s-au epuizat și ar trebui să stea pe polițele prăfuite ale istoriei, nu ca memorie, dar ca palmă peste bot: Back to USSR, Heil Hitler, Anarchishtii…

Am avut ghinionul de a fi la o careva serbare… a fost un moment când omagiatul (deja nu adolescent și nici peste 40) a scos din chiloți, cred, un disc cu imnul URSS și, mai că ținând mâna la inima și cu pietate în mișcări a pus pe play… Ochii i s-au umplut de lacrimi, nasul de muci și buzele unsuroase au început să fredoneze… împreună cu alții din local. Treziți-vă, blya, și studiați epoca ce o idolizați!

Advertisements
%d bloggers like this: