The Revenant – marea farsă cinematografică

Când am aflat că Alejandro Gonzalez Inarritu şi-a dus echipa de filmare într-o gaură uitată  de lume și de soare ca să filmeze The Revenant, am rămas perplex și extaziat. Pe lângă faptul că noul film al lui Inarritu se turna la capătul lumii, echipa era de nota zece – Leonardo DiCaprio, Tom Hardy și cel mai tare cameraman la momentul actual – Emmanuel Lubezki (Children of Men, The Tree of Life, Gravity, Birdman).

the-revenant02

Așteptam acest film cu sufletul la gură, ca pe o revelație. Am zis că uite, omul s-a săturat de filmele de platou și a pornit într-o expediție extremă, ca să realizeze o capodoperă adevărată, un film suferinţă care te aduce la catharsis prin chinuri, în cele mai bune tradiții ale marelui Werner Herzog. După  ce am vizionat The Revenant mi-a cam fost rușine de comparația cu Herzog şi am înţeles că aşteptările mele au fost zadarnice.

„Competițiile sunt pentru cai, nu pentru artiști” spunea cândva un om deştept. Inarritu a uitat probabil de faptul că e artist, și nu cal, așa că şi-a zis: ia să fac eu un film în condiții extreme, să-l filmez undeva prin Țara de Foc din Argentina și pustietățile Canadei, de dorit în perioada rece a anului, când nu poți filma mai mult decât două ore pe zi. Să  fac un film care va lua toate premiile posibile şi imposibile, pentru că asta vreau, premii cât mai multe. Ca să reuşesc, dă să iau un actor super-tare, care nu a luat nici un Oscar însă şi-l doreşte din tot sufletul. Zis și făcut, jurații de la Oscar adoră competițiile, și-i doare-n cot de artiști, aşa că The Revenant le-a picat la ţanc. Încă o producţie pretenţioasă, extensivă, filmată timp de patru ani, chinuită şi chinuitoare pentru toţi oamenii care au fost implicaţi în realizarea ei. În rezultat, avem parte de un film absolut steril, însă asta nu prea contează la Oscar.

dicaprio-xlarge

E clar că în această cursă extremală s-a înscris şi actorul Leonardo DiCaprio, care a avut o mulțime de roluri splendide în carieră, însă nu s-a ales cu nici o statuetă. Dacă mă chinui câțiva anișori la -30, şi-a zis Leo, ăștia n-au cum să-mi refuze premiul mult dorit. Oscarul a venit, chiar mai mult decît unul singur, însă trebuie să fim sinceri – rezultatul acestei curse de cai nu e nimic altceva decât o pretenție (ce-i drept virtuoasă) absolut lipsită de nucleu. Filmul e lung, plicticos, fără dinamică și plin de personaje de ceară, lipsite de naturalețe. Nativii americani seamănă cu niște figurine de muzeu; animalele sunt trase în 3D; marele cameraman Lubezki improvizează ( deși se spune că calculau mișcările camerei câte 10 ore pe zi) de parcă şi-ar fi dat seama la ce căcat lucrează. În afară de câteva peisaje nostime, filmul este absolut lipsit de splendoare şi monumentalitate, aşa cum ni-l prezintă o pleiadă întreagă de critici şi cinefili. Niște fețe acre în prim plan, tone de sânge și mațe artificiale, o muzică care parcă este, parcă nu-i (nu-mi vine a crede că Ryuichi Sakamoto a compus așa ceva) și un film plicticos pe care cu greu îl vizionezi până la capăt. DiCaprio oferă cel mai slab rol din cariera sa: scuipă sânge, oftează, geme, urlă și abia de scoate vreo 10 replici sterile pe tot parcursul filmului. Acum serios, mai bine îi dădeaţi un Oscar pentru Jack Dawson din Titanic. Înţeleg, un rol cu puţine replici e un rol foarte complicat, cel mai greu e să taci într-un film. Însă fraţilor, Hodor din Game of Thrones e mai expresiv decât Leo în The Revenant.

Îmi aduc aminte de dramaturgia superbă din Amores perros (debutul lui Inarritu) și îmi pun mânile în cap. Drama din The Revenant seamănă cu o povestire născocită de vreun elev din clasele primare, cu întorsături clişeice şi suferinţă telenovelică. Nimic nou sub soare. E clar că comitetul Oscar nu putea evita acest film, e un fel de all-star game al cinematografiei, cu cei mai în vogă cineaști ai momentului. Însă cred că rezultatul final trebuie să conteze, nu procesul de muncă și participanții. Îl apreciem pe Lubezki pentru inventivitatea sa, nu cadrele copy-paste din capodoperele lui Andrei Tarkovsky şi mişcările de cameră sincopate şi aiurite. Unde sunt cadrele lungi care îţi tăiau respiraţia? Au fugit probabil cât mai departe de acest film. Renumita scenă  cu atacul nativilor americani de la începutul filmului în genere pare improvizată, chiar dacă iarăşi, se spune că a fost gândită de operator şi regizor zile întregi.

revenant-gallery-16-gallery-image

Unica sclipire de viață și culoare din acest film este Tom Hardy, care crează un villain nebun, unul care răspândeşte o carismă fantastică şi arde totul în jurul său cu o privire. Personajul lui Hardy umple fiecare cadru în care apare cu o intensitate aproape satanică. Regizorii deștepți ar trebui să pună ochii pe el chiar acum, ăsta e viitorul cine-maniac superb. Ultimul ucigaș perfect din cinema a fost Javier Bardem în No Country for Old Men, Hardy are toate capacităţile actoriceşti ca să preia estafeta super-villainului, dacă dă de un regizor care e în primul rând artist, și după asta cal. Fără Tom Hardy, The Revenant ar fi fost doar un pârț absolut lipsit de valoare. Mulțumesc Tom, eşti omul care m-a făcut să privesc acest film până la capăt.

Gonzo

Advertisements

About Briciul

Instigare la cinematografie
%d bloggers like this: